. sufletul e din zapada pe care fiecare zi si fiecare om lasa o urma…sau il mai topeste, pana ce sufletul isi schimba complet forma, oamenii sa schimba de la o zi la alta… …de la albul imaculat si neatins din copilarie pana la mocirla maturitatii…mocirla in care ne zbatem o viata.
Ieri, azi, maine… trecut, prezent viitor, amalgam de nume date timpului…si in timp ce noi il masuram el trece pe langa noi uimindu-ne de imensa-i infinitate…atat de scurta si zpada se topeste…incet, incet.
O viata atat de simpla pe care fiecare om si-o impodobeste cu minciuni in speranta ca vor deveni mai speciali si diferiti de lumea din care facem parte. Am putea fi speciali dar suntem blocati de zidul creat de noi. Un cerc perfect ingradit…micul nostru univers,micul refugiu al fiecaruia, unde nimeni nu patrunde…dar nimeni nu iese. Si stam cu urechea lipita de zid sperand ca cineva se apropie… dar e doar vantul Si zapada topindu-se incet, incet…
Suntem oameni de zapada ce se in final topesc in propriul univers,iar cand zidul se sparge… INUNDATIE.Valuri de idei, valuri de vise, valuri de sentimente, valuri de lacrimi si durere, de stiinta, de credinta, de uimire si iubire, valuri, valuri de suflet de zapada…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu