De undeva din adancul sufletului se auzea un oftat amar… si ragnetul de durere al unei fiare incoltite…
Regretul e nedrept ….regretul e inutil… o alegere facuta sub impulsul devenit idee…sub ideea devenita convingere, sub convingerea devenita decizie luata si pas facut…
Sunt aici, departe, departe de tot ce am cladit vreodata: prietenii , iubiri, situatii, intamplari, locuri …
E frumos aici….sa vii in vizita… foarte frumos…ideea ca voi ramane aici o perioada indelungata fara posibilitatea de a ma intoarce pe melagurile mele iubite. imi taie respiratia….dar ce sa fac… respir cat sa nu mor…
Ultima perioada a fost revelatoare pentru mine… mi s-au redefinit multe convingeri… si stau si ma intreb…nu oare asa se intampla toata viata….apar situatii, oameni, idei care redefinesc intr-o secunda principii cladite intr-o viata…? Nu stiu…mai conteaza? De ce sa gandesc in trecut sau viitor cand eu acum traiesc… nu atunci…
Cat de simplu parea…. Plec departe, iau totul de la 0, ma iau pe mine de la 0, usor de zis greu de facut…culmea e ca nu vreau… nu vreau sa renunt la tot ce am facut pana acum, sa dau cu piciorul oamenilor pe care ii iubesc , sa imi incep eu o viata asa cum vreau eu…. Pe care oricum nu as putea sa o traiesc fara ei… m-am nascut neatinsa de egoism si asa am ramas…nu sunt o persoana egoista…imi vreau binele atata tot… binele meu inaintea binelui celorlalti…insa multi nu stiu ca binele lor reprezinta binele meu… complicat…si extrem de simplu in acelasi timp.
Pe lângă text,poza e superbă!
RăspundețiȘtergere